12
SEPTEMBRIE
2019
PIATRA NEAMȚ
ROMÂNIA

OPUS:2
PIANO EDITION

• Cinema Mon Amour ( Dacia )

BURJOAZIE
& DEBAUCH

DUALITY

12/09
BURJOAZIE & DEBAUCH / 19:00

Locație: Cinematograf  ” Mon Amour” ( Dacia )

Concert de Deschidere la 2 piane
• Daniel Ciobanu și Petras Geniusas – Repertoriu la 2 Piane
• Dans Contemporan
• Video Projection Mapping by Cristian Luchian

• Maurice Ravel – Daphnes & Chloe Suite no.2 ( arrangement  Vyacheslav Gryaznov )
• Igor Stravinsky – Rite of Spring ( arrangement Vyacheslav Gryaznov )
• Pierre Audiger – “Pietrichiquea” ( premiere )
• Maurice Ravel – La Valse

Muzica și dansul, poate cea mai veche dualitate din istoria artei, alcătuiesc aripile programului din această seară. Maurice Ravel și Igor Stravinski, cei mai importanți compozitori de muzică de balet din primele decenii ale secolului XX, se regăsesc uniți de ambiția unui impresar rus, Serghei Diaghilev, de a promova muzica și coregrafia modernă pe scena pariziană. De comenzile sale se leagă unele dintre cele mai cunoscute opusuri de gen: pe lângă Daphnis și Chloe, Valsul și Ritualul Primăverii, de pe afișul serii, Pasărea de foc și Petrușka, semnate de Stravinski, sunt fructe ale aceleiași colaborări. De-a lungul timpului, toate aceste titluri au asimilat dansul în muzică, devenind lucrări de concert. Expresivitatea, puterea simbolică, ritmul intern al muzicii face posibilă renunțarea frecventă la coregrafie. Totuși, de această dată, dansul va fi din nou prezent, ba chiar o a treia dimensiune, cea a imaginii proiectate prin video mapping, va completa partitura într-un spectacol complex, care se întoarce la origini și în același timp deschide o perspectivă nouă. Dualitatea migrează și infuzează toate planurile. O găsim în prezența concurentă și complementară a celor două piane, dar și în provocarea implicită de a transforma și a evoca în același timp sonoritatea originală a orchestrei. La Ravel, jocul de culori e notoriu. Pianist excepțional și orchestrator de geniu – Musorgski îi datorează celebritatea, grație transformării Tablourilor dintr-o expozițiedintr-un ciclu de piese pentru pian într-o frescă monumentală pentru orchestră – Ravel și-a aranjat nu o dată propriile lucrări destinate pianului, pentru ansamblu instrumental. Alborada del gracioso, Pavană pentru o infantă defunctăse regăsesc printre cele mai cunoscute exemple. De această dată, însă, drumul este parcurs în sens invers, Valsulfiind inițial conceput pentru orchestră și transcris apoi de Ravel însuși pentru două piane. Cea mai izbitoare dualitate rămâne cea stilistică. Ravel, un clasicist, dialoghează cu Stravinski, revoluționarul. Povestea mitică de dragoste dintre Daphnis și Chloe, față în față cu ritualul violent și păgân al Rusiei arhaice. La mijloc, un vals vienez, care traversează toate etapele istoriei sale, de la începuturi, până la strălucire imperială și decadență. După ce romanticii au făcut din muzică limbajul absolut al artei, liber de orice condiționare literară sau vizuală, într-un efort de purificare spirituală, primii moderni demonstrează că muzica poate exprima atât sentimente, cât și stări și situații plastice, concrete. Pentru a atinge acest țel, Ravel și Stravinski au transformat mai întâi muzica însăși, limbajul său, organizarea formală și regulile orchestrației. Răsăritul de soare din începutul Suitei nr. 2de Ravel, sau finalul sacrificiului din Ritual, rămân pe cât de geniale, pe atât de fertile, prin modul profund în care au influențat evoluția muzicii în secolul XX, de la creațiile culte și până la cele comerciale și de muzică de film.

Scenariu la “Suita nr. 2 din Daphnis și Chloe” de Maurice Ravel:

Răsărit:

Scenă în zori, la Peștera nimfelor. Se aude doar susurul de rouă picurând pe stânci. Daphnis zace inconștient la intrare. Treptat, se crapă de ziuă. Păsările încep să cânte. În depărtare, un păstor trece cu turma sa. Un grup de păstori apare, căutându-i pe Daphnis și Chloe. Îl găsesc pe Daphnis și îl trezesc. Neliniștit, acesta o caută pe Chloe. După o vreme, aceasta se arată, înconjurată de păstorițe. Cei doi se aruncă unul în brațele celuilalt. Intervenția zeului Pan (care a salvat-o pe Chloe din mâinile piraților) se dovedește a fi adevărată.

Pantomimă:

Bătrânul păstor Lamon spune că, dacă Pan a salvat-o pe Chloe, a făcut-o în amintirea lui Syrinx, nimfa pe care zeul a iubit-o cândva. Daphnis și Chloe reproduc povestea lui Pan și a lui Syrinx. Chloe o întruchipează pe tânăra nimfă, plimbându-se pe pajiște. Dafnis apare drept Pan și îi declară dragostea. Nimfa îl respinge. Zeul stăruie. Nimfa dispare după trestii. Deznădăjduit, Pan meșterește un flaut din trestii și cântă o melodie tristă. Chloe reapare și dansează pe ritmul muzicii. Dansul se întețește și, într-un vârtej dezlănțuit, Chloe cade în brațele lui Daphnis. La altarul nimfelor, Daphnis încheie un legământ de iubire și jertfește  două oi.

Dans general:

Un grup de fecioare intră în scenă cu tamburine, îmbrăcate în chip de bacante. Daphnis și Chloe se îmbrățișează tandru. Un grup de tineri intră voioși în scenă și baletul se încheie cu o bacanală.

Scenariu “La Vals” de Maruice Ravel

Prin norii învolburați, se disting vag perechi dansând în ritm de vals. Norii se risipesc. Se ivește o sală imensă de bal, plină de oameni în mișcare. Scena devină tot mai clară. Lumina candelabrelor pătrunde într-o explozie de lumină. Scena are loc la o curte imperială, în jurul anului 1855.

Scenariu la “Ritualul Primăverii”  de Igor Stravinski

Înainte de ridicarea cortinei, o introducere orchestrală evocă, în descrierea lui Stravinski, ”un roi de cimpoaie de primăvară”. Pe dealuri, începe prăznuirea venirii primăverii. O bătrână intră în scenă și prezice viitorul. Fete tinere  apar dinspre râu, în șir indian. Încep ”Dansul răpirii”, apoi Horovod, ”Hora primăverii”. Împărțiți în două grupuri, participanții dansează ”Ritualul triburilor potrivnice”. O procesiune sfântă conduce către intrarea bătrânilor înțelepți, conduși de Marele Înțelept, care întrerupe jocurile și binecuvântează pământul. Oamenii izbucnesc într-un dans pasionat, sfințind pământul și făcându-se una cu el.

Partea a doua: Sacrificiul

Tinerele fete se antrenează într-un joc misterios, mergând în cerc. Una dintre ele este aleasă de destin, fiind prinsă de două ori în cercul fără sfârșit, și este slăvită drept ”Aleasa” printr-un dans marțial. Într-un dans scurt, fetele invocă strămoșii. Aleasa este dată în grija înțelepților. Aleasa dansează până la moarte în prezența bătrânilor, în marele ”Dans al sacrificiului”.

Mihai Cojocaru

© Copyright - Neamt Music Festival 2019