15
SEPTEMBRIE
2019
PIATRA NEAMȚ
ROMÂNIA

OPUS:2
PIANO EDITION

DUALITY

• Cinema Mon Amour ( Dacia )

GALA CONCERT

15/09
GALA CONCERT / 19:00

Locație: Cinema “Mon Amour” ( Dacia)

• Orchestra Română de Tineret
• Gabriel Bebeșelea / Dirijor
• Pianisti: Charles Richard Hamelin, Alexander Ullman, Lukas Geniusas, Vitaly Pisarenko

• Charles Richard Hamelin – Frédéric Chopin –  Concerto no.1

• Alexander Ullman – Franz Liszt – Concerto no.1

• Lukas Geniusas – Frédéric Chopin – Concerto no.2

• Vitaly Pisarenko – Franz Liszt – Concerto no.2

15/07

GALA CONCERT

Dualitatea, motto-ul ediției actuale a festivalului nostru, nu ar putea fi mai bine exprimată decât prin programul serii de închidere. Într-un veritabil maraton de concerte, muzica semnată de protagoniștii romantici ai virtuozității pianistice, Chopin și Liszt, vă propune cea mai pasionantă alternanță la putere. Un maestru al intimității, față în față cu primul megastar al claviaturii din istorie. Un timid melancolic, cu un showman imbatabil. Doi prieteni, admirându-se și susținându-se reciproc. Dar și gelozie și înstrăinare. Și destine contrastante. Chopin este întruchiparea poveștii eroului romantic: nefericit în dragoste, trăind in exil, departe de țara natală iubită, mereu bolnav, închis în propriul univers, dăruit exclusiv pianului, mort înainte să împlinească patruzeci de ani. Mic de statură, slab și neatrăgător, Chopin este tot ce nu îl caracterizează pe Liszt. Virtuozul absolut, naționalist maghiar fără să știe să vorbească limba, poliglot și cosmopolit, om de lume, compozitor de poeme simfonice monumentale, stâlp al Noii Școli Germane, alături de ginerele său, Richard Wagner, bărbat înalt și chipeș, amant de prințese, mason în tinerețe și călugăr la senectute, Liszt pare un erou holywoodian. Dacă privim mai atent la cele două perechi concertante semnate de aceștia, observăm cât de asemanătoare sunt opusurile lui Chopin și cît de diferite cele ale lui Liszt. În timp ce bardul polonez își făcea apariția pe marea scenă la numai douăzeci de ani exact cu aceste două concerte, compuse practic în același timp, Liszt avea nevoie de o gestație de douăzeci de ani, de abandonări, reveniri, numeroase corecturi, și de renunțarea la cariera solistică, pentru a putea realiza niște lucrări pentru pian și orchestră pe care să le considere demne de expunerea publică. Chopin compune dintr-o dată, matur, original, și practic nu-și mai modifică stilul până la sfârșit. Liszt caută, experimentează, traversează nenumărate etape și produce revoluții muzicale succesive. În timp ce primul său concert îl descrie pe tânărul Liszt, impetuos, năucitor în spargerea oricăror limite tehnice, într-un ultim avânt al stilului briliant început odată cu secolul XIX, al doilea manifestă ambiții de alt ordin, în primul rând componistice. De altfel, prima variantă purta titlul Concert simfonic pentru pian și orchestră. Nu întâmplător, în timp ce mi bemol majorull-a avut la premieră ca solist pe însuși compozitorul, la majorula fost condus de Liszt în calitate de dirijor, în timp ce la pian s-a așezat un elev de-al său. Orchestra primește aici un rol determinant. Calitățile și experiența lui Liszt în compoziția pentru ansamblu mare contribuie la un rezultat sonor formidabil, complex și solicitant, atât pentru interpreți, cât și pentru ascultători. Chopin, în schimb, reduce la minim aportul orchestrei, lăsând vocea pianului să ocupe prim-planul, într-o desfășurare fascinantă de cantilene, întorsături sofisticate și delicate de ornamente și pasaje, și a acelui tip virtuozitate turnat într-un discurs poetic inconfundabil și fermecător, care face și astăzi din Chopin cel mai frecvent cântat compozitor pentru pian din lume. Acest legato, această curgere în același timp viguroasă și interiorizată, poate ocupa mai mult de jumătate de oră și chiar patruzeci de minute, în cazulConcertului în mi minor, fără să conțină nici o notă de prisos, sau să piardă atenția celor care urmăresc. Toate acestea, pe tiparul clasic al concertului în trei părți, cu formă de sonată, parte lentă și rondo dansant sau din nou sonată în final. Dimpotrivă, la Liszt, semnele modernității sunt abundente și se aglomerează pe un spațiu restrâns, ce nu depășește în nici unul dintre cazuri douăzeci de minute; două concerte cu segmente vag delimitate, în patru, respectiv nu mai puțin de șase părți, legate între ele de aceleași câteva idei care sunt dezvoltate sistematic, variate si transformate în cele mai diferite și neașteptate ipostaze. În timp ce Chopin rămâne fidel sieși și pare că s-a născut cu o voce proprie, la Liszt, spiritul cameleonic se simte la tot pasul, cu influențe ce încep chiar cu Chopin și se pătrund de armonii și laitmotive wagneriene.

Vă invităm, deci, la un joc al contrastelor, la o plimbare prin lumea caleidoscopică, mereu vie și atât de prezentă a celor mai mari poeți romantici ai pianului, vorbind-ne într-o limbă în care nu doar ne recunoaștem, cu visurile, suferințele și izbânzile noastre, dar care ne-a modelat sensibilitatea și imaginația, și pe a părinților și bunicilor noștri, într-o linie neîntreruptă și atât de profund umană, așa cum numai muzica o poate plăsmui.

Mihai Cojocaru

© Copyright - Neamt Music Festival 2019